Interviu cu Lee Soo Jun

Lee Soo Jun are 19 ani şi e nativă în limba germană şi română. A fost născută în Germania, unde a crescut iar in 2007 s-a mutat în Timişoara, unde a învățat să citească şi să scrie în română, limba română o vorbea doar uzual.

"Cu alte cuvinte scriu pentru a supravieţui şi supravieţuiesc pentru că scriu. Scriu un

roman în aproximativ o lună; dacă ar dura mai mult m-aş plictisi singură, pentru că ar mai aştepta atâtea idei noi. Doar dacă autorul este entuziasmat atunci când creează, şi cititorul poate simţi acelaşi lucru. "

Întrebare: Cum şi când ai început să scrii?
Lee Soo Jun: Am scris primul meu roman, "Destinul unei Flori de Primăvară" la 14 ani, în 28 de ore. Este un roman dramă, arte marţiale.

Întrebare:Poți să ne vorbeşti despre ultima ta carte lansată?
Lee Soo Jun: "Adio, mamă..." este o dramă psihologică în care personajele nu au nume. E vorba despre Chi care suferă de Alzheimer, şi îşi spune povestea sub forma în care doreşte să
îşi amintească, şi cât vrea să îşi amintească. Astfel îşi creează o personalitate multiplă,
se învinovăţeşte singură, se compătimeşte singură, îi urăşte pe cei care au făcut-o să
sufere, dar îşi doreşte totuşi să îi simtă aproape, iar în acelaşi timp ar vrea să îi uite şi să se elibereze de trecut. Sunt ultimile zile din viaţa bolnavei, gândurile, trăirile ei şi lupta cu
sinele. M-am gândit la acest nume simbolic "Chi", care reprezintă energia, o esenţă a
vieţii. E singura dramă psihologică pe care am scris-o până acum. Va urma să fie publicat
"Jay" care e dramă şi acţiune. Apoi "Agent 00 vol. II Salvând Omenirea: Sub acoperire în
Paris" În momentul de faţă scriu "100 de scrisori până mâine", care face parte din seria
Mu-Ku, dar romanul acesta poate fi citit chiar dacă nu a fost citit "100 de zile până mâine"
anterior, pentru că poveştile nu au nimic în comun, cu excepţia lui Mu-Ku, iar personajul
principal din acest roman, Tiff Kido, îşi doreşte să moară, spre deosebire de romanul
anterior, în care personajul principal ar face orice să trăiască. Dar ambele romane sunt
comedii. Apoi lucrez la "Voi fi doar o adiere de vânt" şi voi începe în curând şi "Agent 00
vol. III"

Întrebare: Ce pasiuni ai?
Lee Soo Jun: Cinematografia. Aud deseori din partea cititorilor că mi-au citit cartea ca şi cum ar fi văzut un film, fapt care mă bucură. Chiar dacă pot scrie diverse drame sau comedii romantice, comediile acţiune, arte marţiale mă pasionează cel mai mult. Şi până la urmă Jackie Chan însuşi a fost cel care a spus: "doresc ca şi copiii să-mi vizioneze filmele", şi este exact ceea ce eu am făcut; şi chiar cu mare seriozitate. Iar acel copil e acum puţin mai
mare. Ceea ce am descoperit este că pot scrie romane de acţiune şi comedie, dar în
propria mea manieră. Intenţia mea nu este de a fi precum cineva anume, căci am propriul
meu stil şi viziunea mea, şi mai am încă multe de învăţat, dar Jackie Chan este şi va fi
mereu maestrul acestui stil. Pentru a reda o scenă la maxima ei calitate într-un film este
important unghiul în care este poziţionată camera şi editarea, iar pentru mine romanul nu se diferenţiază cu nimic, căci fiecare frază şi fiecare virgulă este la locul ei. Lungimea
frazelor şi punctuaţia redau în imaginaţia cititorului exact scena din unghiul potrivit: Agent Leo primeşte un dos de palmă, această lovitură îi aruncă imediat capul pe spate, iar el
revine cu o nară sângerândă. (Agent 00 vol. I) E şi comicul de situaţie. Elimin orice descriere nesemnificativă, care m-ar plictisi şi pe mine; păstrez doar detaliile necesare.
Dialogul are un rol foarte important pentru a îmbina comedia cu acţiunea. Acţiunea seriei
"Agent 00" are un fundal dramatic, atât partea Dinastiei Dragonilor, cât şi cea din Hong
Kong în 2015. Imaginile auditive sunt foarte importante, de exemplu Leo, care îşi aminteşte
de propriul său şef într-o postură ciudată, ca împărat parcă, iar el singur în postura lui Ju,
lovindu-şi cu respect fruntea de podea, în faţa acestui împărat. Leo îşi aminteşte aceste
secvenţe timp în care Eddy încearcă să înlăture ultimii mafioţi. Iar întreaga postură
comică acoperă posibilitatea ca scena de luptă din prezent să fie interpretată ca "brutală"
Tot în primul volum, Mafiotul-Preşedinte ascultă "Nunta lui Figaro" şi păstrează tablouri
hidoase pe perete, timp în care subordonaţii se ocupă de transferul ilegal de bani.
Gesturile acestora stârnesc amuzamentul, pe un fundal melodios, desigur. Cum există
faimosul "pumn al beţivului" în "Maestrul Beţiv", Ju/Leo este Stângaciul cu Lovitura
Dreaptă, cel care în ciuda faptului că uneori este stângaci, luptă pentru dreptate. Combin
acţiunea, comedia, artele marţiale, drama, romanţa şi fantazy, iar atunci când cititorii îmi spun că li s-a părut că au vizionat un film, realizez că este exact ceea ce mi-am dorit să redau.

Întrebare:Cum ți-a schimbat viața apariția cărților ?
Lee Soo Jun: Apariţia cărţilor nu mi-a schimbat viaţa, ele sunt o parte din viaţa mea. Încă de foarte mică îmi imaginam diferite scene şi dialoguri, observam comportamentele din jurul meu, uneori eram ironică în sinea mea şi de cele mai multe ori cream în mintea mea poveşti, doar că nu le ştiam pune pe hârtie; şi credeam că şi cei din jur aveau aceleaşi preocupări. Când scriu un roman, mă eliberez de o idee. Scriu de obicei două sau trei romane în acelaşi timp, şi mă gândesc la câte o altă viitoare apariţie. Uneori în timp ce scriu un roman, îmi vine o nouă idee evazivă care mă entuziasmează, dar o las la o parte pentru un timp, până când ideea respectivă revine, dar aduce cu ea aproape întregul fir narativ,
personajele, mesajul pe care-l va transmite romanul; şi toate cele îmi stau pe cap, încât
încep să scriu şi acel roman, pentru că altfel aş simţi că aş înnebuni dacă nu aş face-o.
Cu alte cuvinte scriu pentru a supravieţui şi supravieţuiesc pentru că scriu. Scriu un
roman în aproximativ o lună; dacă ar dura mai mult m-aş plictisi singură, pentru că ar mai aştepta atâtea idei noi. Doar dacă autorul este entuziasmat atunci când creează, şi
cititorul poate simţi acelaşi lucru. Finalizez un roman, continui pe celălalt. Şi nu permit
nimănui să intervină asupra textului, pentru că fiecare virgulă a mea îşi are rolul în frază,
aşa cum am decis să fie. Nu există nimic anume care să-ţi schimbe viaţa; doar tu-ţi poţi
schimba singur viaţa; iar cărţile mele sunt dovada că probabil, aşa mi-a fost scris să fie.

Întrebare:De ce ai ales numele de Lee Soo-Jun şi nu numele tău real?
Lee Soo Jun:Fiecare roman al meu transmite un anume mesaj, la fel şi numele meu. Nu contează unde ne-am născut, ce limbă vorbim sau cum arătăm, contează cu suntem cu toţii fiinţe umane. Iar din 2015, Ramona Soojun Lee este numele meu real.

Întrebare:Ce planuri ai pentru viitor?
Lee Soo Jun: Toate s-au învârtit mereu în jurul filmului. Faptul că scriu romane, că am practicat arte marţiale, dorinţa de a îmbina comedia cu acţiunea, a îmbina scrisul cu actoria. Mi-aş dori să învăţ să pun toate acestea mai departe în practică.

Întrebare: Ce tipuri de cărți citeşti?
Lee Soo Jun:Ador ironia lui Caragiale, şi profunzimea lui Eminescu.

Întrebare: Ce mesaj doreşti să îl transmiți cititorilor tăi?
Lee Soo Jun: Cât timp eşti tu însuţi, şi crezi în tine şi în potenţialul tău, nu e nimic ce te-ar putea împiedica să nu-ţi îndeplineşti visele, oricare ar fi acelea şi indiferent cât de mult va trebui să mergi pentru asta. Doar fă-o!

Îi puteți urmări activitatea pe pagina de facebook, de unde puteți să îi cumpărați cărțile, şi pe instagram.